Scuderia Toro Rosso a anunțat înlocuirea lui Jean-Eric Vergne cu Max Verstappen pentru anul viitor. Promovarea olandezului redefinește conceptul de ardere a etapelor, iar modelul Button-Raikkonen a fost dus și mai departe. Însă presa rumegă, fanii își dau cu părerea, iar experții exagerează cu fatalisme și stereotipuri.
1. Max Verstappen nu este pregătit încă pentru Formula 1.
Aceiași experți care acuză generația ultimilor 5 ani de GP2 că vin cu deprinderi greșite în duelurile roată la roată (Grosjean, Maldonado, Gutierrez, Ericsson) vin și ne spun că olandezul nu este pregătit, bazându-se doar pe date seci – un singur an de formule inferioare. Însă revoluția FIA în seria europeană de F3 primește o binemeritată recunoaștere astfel, de vreme ce nivelul Formulei 3 avea nevoie să redevină școala esențială în arta pilotajului de monoposturi. Verstappen a dovedit o excelentă maturitate, dincolo de materialul tehnic: rareori a judecat greșit manevre de depășire, în schimb a încântat audiența prin curajul său în ofensivă. Plutonul F3 este numeros și valoros, iar Max Verstappen și Esteban Ocon sunt vârfurile de lance ale unei generații sclipitoare. Câteva etape de WSR în septembrie ar putea să-i ofere olandezului și experiența unor curse strategice, cu opriri la boxe și DRS. Motoare puternice, apăsare aerodinamică mai considerabilă, volan mai complicat – Max a avut deja o primă experiență la Spielberg și absoarbe know-how ca un burete.
2. Se exagerează cu precocitatea, vom ajunge la bebeluși.
Deși n-ar fi oportună comparația, ultimul pilot așteptat cu asemenea ardoare în F1 pe baza fantasticelor rezultate din formulele inferioare a fost Jan Magnussen. De atunci, mari așteptări au mai fost în cazul lui Hamilton, excelent în F3 Euroseries și GP2, însă britanicul era deja sub contract cu McLaren, nu a existat o cursă pentru serviciile sale. Anul acesta, de la fruntași (Red Bull, Mercedes) la codași (Caterham), mulți pețitori s-au arătat. Însă la masa negocierilor, familia Verstappen avea marele atu ce-i conferea greutate, iar alegerea s-a făcut în spiritul maximizării șanselor unui debut în F1 cât mai curând. Red Bull a putut oferi un volan la echipa secundă în 2015, iar de acum rolurile se schimbă: Max a obținut cireașa de pe tort și de acum va fi sub lupă. Revedeți oricare dintre ultimele 7 victorii ale lui Verstappen în F3 și întrebați-vă dacă prin ceea ce dovedește, se comportă ca un pilot de doar 16 ani.
3. Pe fondul crizei economice, experiența costă prea mult și asemenea alegeri au rațiuni de costuri.
Un argument ridicol, de vreme ce sensul echipei Toro Rosso este de pepinieră pentru Red Bull. Oricine a luat loc într-un monopost STR a avut un salariu micuț, de câteva sute de mii de euro. Așadar, nu aducerea lui Max Verstappen în F1 este o decizie responsabilă din punct de vedere economic, ci înființarea filierelor. E mai ieftin să formezi decât să racolezi, iar dacă aștepți prea mult, alții vor obține semnătura tinerilor care abia așteaptă să primească o șansă. Mai mult, Red Bull face o operațiune atipică, de vreme ce olandezul bate un record neoficial – cel mai scurt interval petrecut pe filieră până la confirmarea mutării în F1 (6 zile).
4. În F1, Jean-Eric Vergne este terminat.
Declarațiile lui James Key au subliniat faptul că rezultatele din 2014 nu reflectă potențialul echipei, însă este o remarcă bine strecurată, iar timingul este esențial în jocurile politice: francezul Vergne este cel vizat, prin prisma experienței sale superioare în raport cu revelația Kvyat, însă după ce Max Verstappen fusese deja anunțat pentru anul viitor! Cu alte cuvinte, este un moment în care se arată cu degetul, iar Red Bull își arată din nou fața dură, după chipul și asemănarea lui Helmut Marko. La fel ca și mazilirea perechii Buemi-Alguersuari, este mai mult o reevaluare a limitelor de potențial în cazul lui Vergne, căci este ușor exagerat să vorbim de experiență, într-o lume a F1 care-și judecă tinerii mult prea repede. Cea mai proastă alegere pentru francez, acum, ar fi să accepte o tragere pe linie moartă ca pilot de teste. Cea mai bună? Exemplul lui Sergio Perez e la îndemână.
5. Filiera Red Bull își pierde din credibilitate, sărindu-i pe cei aflați în progresia naturală.
Scopul programului austriac de juniori nu este de a fi o bandă rulantă, naturală, pentru F1. Avantajul unei filiere este susținerea (financiară și nu numai), însă vine la pachet cu evaluările dese și riguroase, care adesea au stopat brusc o direcție în cariera tinerilor. Carlos Sainz Jr. a fost categoric afectat de o asemenea veste, crezându-se în pole-position pentru acel volan la Toro Rosso, însă spaniolul nu a rupt gura târgului nici în GP3 (unde Kvyat a fost net superior, pe același material tehnic), nici în Formula Renault, unde domină un pluton șters, după plecarea tripletei Magnussen – Vandoorne – da Costa, care a ținut capul de afiș în 2013. Pentru un spirit latin, este un test psihic important. Iar Pierre Gasly și Alex Lynn au fost avertizați: Red Bull caută diamante, nu doar piloți buni. Așadar, credibilitatea nu este erodată, ci consolidată prin reafirmarea crezului în excelență.
În tot acest timp, Max Verstappen trebuie să facă abstracție de cei ce-și dau cu părerea. Urmează cele mai importante șase luni din cariera sa, o cursă contra cronometru pentru a fi pregătit de marele pas. Recordul de precocitate al lui Alguersuari va fi bătut în aceeași mașină, însă olandezul va face tot posibilul pentru a nu o lua pe calea spaniolului. Exemplele de succes din tabăra austriacă sunt la îndemână, iar Max trebuie să facă tranziția de la sfaturile tatălui la o echipă de mentori dedicați fiecărui aspect necesar în șlefuirea celui mai promițător talent din ultimii ani.