În documentarul “The last teammate“, Damon Hill revine la Imola după cincisprezece ani și bate cu pasul circuitul însorit, plin de floricele albe pe margine. Britanicul își aduce aminte cum revenirea pe tărâm european se producea an de an în pitorescul cadru italian, unde tifosi se îmbulzeau să vadă pentru prima oară noul Ferrari. Între timp, circuitul a dispărut din calendar, după două curse la indigo în 2005 și 2006, în care Schumacher, respectiv Alonso, nu au găsit nicio cale de a trece de celălalt pe final de cursă. Oricum, răul fusese făcut demult, încă din fatidicul an 1994, când apariția șicanelor a distrus farmecul primului sector, așa cum recunoaștea și Damon.
Din 2007, emoția revenirii caravanei motorizate pe bătrânul continent este absorbită de traseul de lângă Barcelona, pe care echipele de obicei îl cunoșteau la perfecție în luna mai, după zeci de zile de teste invernale. Cursa adesea dezamăgește, dat fiind că din 23 de starturi, de 17 ori cel ce pleca din pole obținea și victoria, alte 4 triumfuri fiind obținute cu plecare de pe locul al doilea. Singurele excepții de la regulă au fost în cursa de anul trecut, când se știe ce probleme au avut Mercedes cu uzura pneurilor (și cum au încercat să le rezolve… în zilele ulterioare cursei) și fabuloasa victorie a lui Schumacher din 1996, în condiții de ploaie, de care și-au amintit cei de la Ferrari acum. 8 ani de la acea performanță și un an de la ultima victorie a monoposturilor roșii, sărbătorit cu un tur pierdut pentru Kimi și aproape un tur pentru idolul tribunelor, Alonso.
Dacă istoria nu ne făcea să sperăm la o cursă vie, șablonul curselor de anul acesta (Bahrain fiind excepția, desigur) a întărit această convingere. Duelul Mercedes se desfășoară la mare distanță de restul plutonului, după un scenariu repetitiv. Hamilton, mai rapid pe un tur, obține pole-positionul și pleacă excelent din grilă. Rosberg pleacă mai slab, fie rămâne pe doi, fie cade mai în spate și pierde timp să ajunga înapoi pe poziția secundă. Echipa tehnică încearcă să echilibreze situația și propune strategii alternative, cursa pare palpitantă doar dacă asculți comunicațiile radio, însă pe pistă rezultatul este același.
Mai în spate, Vettel face o cursă buna dar termină iar în spatele zâmbitorului Ricciardo (care își păstrează punctele și trofeul, de această dată). Kimi face și el o cursă bună, dar Ferrari fac tot posibilul să-l scoata în față pe Alonso. Spre onoarea spaniolului, tentativele de a face rocada la boxe eșuează și manevra are loc pe pistă. În rest, echipele motorizate de Mercedes adună punctele mici (de această dată ordinea lor e Williams – Force India – Mclaren), iar Grosjean reaprinde speranța la Lotus. Între timp, Maldonado… ca de obicei.
În GP2, regulamentul bine scris duce la curse bune, însă plutonul este destul de slab anul acesta. Vandoorne, după victoria la debut în Bahrain, suferă o trezire bruscă la realitate și nu adună niciun punct. Speranța italiană din academia Ferrari, Marciello, arată ritm bun în calificări, însă se dovedește necopt în curse (starturi foarte slabe, incidente). „Băiatul lui tata”, Jolyon Palmer, face cam ce face și Sainz Jr în Formula Renault – adună puncte cu o mașină DAMS foarte bine setată. Urmașii lui Maldonado, Leal și Cecotto, par să se fi schimbat față de anul trecut și atrag atenția prin maturitate și constanță, nu prin acroșaje și penalizări. Mențiune specială pentru Felipe Nasr, cel mai ocupat om din weekendul spaniol, conduce vineri în antrenamente mașina Williams, iar duminică reușește în sfârșit să obțină prima sa victorie în GP2.
Seria GP3 e într-o situație diametral opusă față de surata mai mare: aici se adună destule nume promițătoare (dintre care am evidențiat o duzină în previewul sezonului), însă pneurile extra-hard și aportul aerodinamic prea ridicat, duc la curse procesionale. După ce anul trecut în toate cursele s-a impus cel ce conducea la finele primului tur, victoria de duminică a lui Stoneman reprezintă o excepție datorată exclusiv pistei umede. Englezul, cu o poveste absolut remarcabilă, a învins cancerul acum doi ani și încearcă să-și reia promițătoarea carieră de monoposturi. Red Bull își împarte protejatii din GP3 în trei echipe de această dată, nu-i mai grupează sub bagheta lui Horner senior, iar Alex Lynn se impune facil în prima cursă. Robert Vișoiu dezamăgește în calificări și nu reușește să facă mare progres în cele două curse.
În Supercupa Porsche se impune la debut neozeelandezul Earl Bamber. Aceasta este o surpriză doar pentru cei care n-au văzut cursele din Carrera Cup Germania. În 2014 se produce o mișcare interesantă de revitalizare a unor veterani: Giovanardi și Menu revin în BTCC, Morbidelli obține o surprinzătoare victorie la Hungaroring în WTCC, iar Supercupa se bucură de apariția lui Thomas Biagi. N-a arătat mare lucru la Barcelona, dar ne-ar putea rezerva câteva surprize în acest sezon…
Nu departe de Barcelona, spre nord-vest, a avut loc în acest weekend și Grand Prix de Pau, o cursă de tradiție, reintegrată în acest an în calendarul Formulei 3. Esteban Ocon continuă să domine sezonul, cu o victorie și două locuri secunde pe străzile din orașul lui Henric al IV-lea. Francezul se putea impune și în manșa secundă, disputată pe ploaie, dacă nu avea mașina avariată în urma unui contact. Fiul lui Stig Blomqvist, Tom, câștigă acea cursă, iar în ultima alergare se impune, în sfârșit, suedezul Felix Rosenqvist. Max Verstappen prinde un podium, apoi abandonează de două ori lovind parapetul. Olandezul este cu siguranță unul dintre cei mai rapizi piloți din pluton și nici nu face parte dintr-o echipă de top (anul trecut Premă și Mucke au câștigat 28 de curse din 30, iar Carlin celelalte 2), dar încă greșește mult din lipsă de experiență. Este scuzabil, dat fiind că ceilalți debutanți (Ocon, Fuoco etc.) nu au promovat direct din karting, ci din alte formule de monoposturi.
Dacă tot nu mai e Formula 1 la Imola, traseul italian a ales o duminică de mai pentru etapa de Superbike, unde, în sfârșit, situația se mai echilibrează și Kawasaki nu mai domină cu lejeritate. Johnny Rea (PATA Honda) e ca un surfer, încercând să navigheze cât mai mult pe valul de încredere conferit de victoria de la Assen. Nord-irlandezul câștigă detașat ambele manșe, iar echipa sa se impune și la clasă inferioară, Supersport, prin Lorenzo Zanetti, care aduce un omagiu de bun-simț lui Senna, rulând cu o cască în celebrele culori. Chaz Davies arată că Ducati merge bine la doi pași de Borgo Panigale, lăsând în urmă piloții Kawasaki și Aprilia. Melandri și Suzuki prind o zi slabă, iar Robert Mureșan termină în sfârșit o cursă de Stock 1000 (pe locul 8).
Peste ocean are loc o repetiție cu puțin public pentru etapa regină de peste două săptămâni. Prima cursă pe traseul stradal de la Indianapolis începe cu polemanul Saavedra blocat pe grilă, percutat de cei din spate. Urmau alte neutralizări, atacuri oportuniste (Dixon), greșeli stupide (Plowman), momente ce amintesc de trecut (Montoya, aflat cu un tur în urmă, îl trimite în parapet pe Rahal – Mansell la Estoril, Montoya în tunel la Monaco).Castroneves și Servia își joacă șansele, dar pe final nu se mai produce nicio neutralizare și victoria îi revine lui Simon Pagenaud. Will Power face o cursă neobișnuit de slabă și termină pe 8, cea mai slabă clasare din sezon pentru el. Incidentul lui Plowman arată iar cât de solide sunt monoposturile Dallara DW12. Nu aș merge așa departe încât să afirm că sunt și frumoase, dar rezistente sunt cu certitudine!
În fine, o duminică foarte plină de curse a programat și etapa de WTCC din Slovacia, unde Muller a arătat semne de slăbiciune încă din calificări, fiind bătut de coechipierii de la Citroen. Francezul anticipează plecarea în cursă și penalizarea evidentă îl scoate din zona punctelor, de unde nu mai reușește să revină, deoarece după doar 8 tururi cursa este neutralizată și apoi oprită definitiv din cauza ploii torențiale. Manșa a doua nici nu s-a mai disputat. Astfel, Loeb își adjudeca al doilea succes stagional, iar șefii Lada ratează ocazia unor performanțe remarcabile, modelul Granta fiind foarte aproape de Honda în condițiile extreme.
Și totuși, cele 8 tururi parcurse în regim de cursă pe Slovakia Ring au fost senzaționale, pline de depășiri, de greșeli și de derapaje. A fost un spectacol pe cinste, net superior celor 66 de tururi din formula regină. Pentru cei care sunt plictisiți de dominația celor de la Mercedes sau a lui Marc Marquez în Motogp, 2014 este un an foarte potrivit pentru a descoperi alte competiții, alți favoriți, alte senzații. Popularitatea WEC e în creștere, cursele din BTCC sunt pasionante, la Moto3 și în F3 sunt mereu curse încinse… fiecare are ce alege.
PS: Un zvon timid pe un site obscur spune că ar fi fost o etapă de WRC în weekend. Nici până la ora asta nu sunt rezultatele pe Wikipedia, semn al interesului scăzut al fanilor. E foarte trist ceea ce se întâmplă.
Echipa editorială va dezbate pe larg, în viitorul apropiat, tema declinului WRC și WTCC.