Români în monoposturi – un nou început

Într-o țară cu interes marginal în motorsport, durează foarte puțin să faci numărătoarea celor ce au avut talentul, curajul și susținerea financiară pentru a se aventura în cursele internaționale de monoposturi. Totuși, 2015 începe cum nu se poate mai bine, în pofida lipsei unui sistem de susținere și promovare.

În timp ce scriu aceste rânduri, Robert Vișoiu rulează în Bahrain în sesiunea de teste premergătoare primei etape GP2. Mai mult, alți doi conaționali intră în linie dreaptă cu pregătirile pentru weekendul inaugural din MSA Formula, pe pista de la Brands Hatch: Alexandra Marinescu și Petru Florescu. Ceva mai aproape de România, echipa campioană din Formula Renault Ungaria l-a ofertat pe fostul campion național de karting Remus Gherghinescu.

În trecut, un singur nume ar fi fost un eveniment, iar binecunoscutul comentator Dan-Mihai Alexandrescu avea obiceiul de a trece în revistă adesea performanțele tinerilor români ce-și încercau norocul pe bani mulți. Lista speranțelor post-decembriste a fost deschisă de Cătălin Țuțuianu (acum în vârstă de 32 ani) și Constantin Răileanu (30 de ani). Ulterior, a fost perioada dominată de asalturile asupra Formulei BMW, cu Andrei Harnagea, Doru Sechelariu și Mihnea Ștefan, dar și prezența lui Matei Mihăescu în Formula Master. Nu trebuie uitați nici cei doi tineri cu sânge românesc în ciuda numelui cu rezonanță străină: kartistul Brad Brunner (școlit în Elveția și ajuns în în probe la McLaren) și Michael Herck (adoptat de un milionar belgian), ajuns în GP2, unde a rulat aproape patru ani (2008-11).

Cele mai cunoscute nume sunt totodată și cele mai recente exemple: brașoveanul Mihai Marinescu și piteșteanul Robert Vișoiu. Susținut de programul turistic de promovare a țării, pe lângă finanțele personale, Marinescu a ales să concureze într-o competiție pusă pe picioare de Jonathan Palmer (gurile rele spun că pentru fiul său, care n-a reușit să devină campion totuși). Titulatura de ”Formula 2” era atractivă pentru parteneri, însă realitatea din teren plasa această serie sub nivelul GP2 și Formula Renault 3.5, adevăratele anticamere ale F1. Mai mult, rezonanța istorică a numelui amintea de Formula 2 dinainte de 1985, care fusese o serie de complet altă ținută, în care veneau adesea piloți din F1 să se distreze. Revenind la Marinescu, acesta s-a evidențiat prin prestațiile sale, însă odată cu desființarea seriei la finele lui 2012, nu și-a mai găsit suportul financiar necesar pentru altă campanie.

Robert Vișoiu se înscrie în galeria celor ce s-au bazat în exclusivitate pe finanțele familiei. După trei sezoane fluctuante în GP3 în care nu a reușit să termine în top 10 la general, marele merit al anturajului pilotului a fost de a nu-l grăbi să urce pe scara ierarhică a competițiilor de monoposturi. În această iarnă, Robert anunțase că prioritatea sa pentru 2015 este viitorul academic (abia a împlinit 19 ani și va trece prin furcile caudine ale bacalaureatului). În aceeași perioadă, tatăl său se confrunta cu probleme legale, așa cum relatează Mediafax. Ulterior, lucrurile au luat o întorsătură neașteptată, postarea cu „viitorul academic” a dispărut subit, iar Robert a fost confirmat în GP2 la Rapax.

Echipa italiană a câștigat titlul categoriei în 2010, cu Pastor Maldonado. De atunci, alegeri neinspirate ale piloților i-au ținut departe de primele poziții în următorii patru ani, singura excepție fiind ofensiva lui Stefano Coletti din 2013, care a pornit ca din tun, dar în a doua jumătate a sezonului n-a mai reușit nimic și a pierdut tot avansul la general. În 2015, Rapax pornește la drum cu doi piloți experimentați, dar care n-au mai rulat în GP2: Vișoiu și Sirotkin. Totuși, rusul provine dintr-o formulă superioară în raport cu backgroundul românului (FR3.5 vs GP3) și a mai testat monopostul GP2, motiv pentru care Vișoiu are un oarecare handicap în testele din iarnă față de colegul său.

Ce-am putea spera de la Robert în 2015? Realist vorbind, Rapax nu este în top 5 echipe. Chiar dacă GP2 propune mașini egale, pregătirea mecanicilor contează decisiv. Italienii nu sunt nici codași (Lazarus, MP Motorsport, Hilmer), dar nici la vârf (DAMS, ART Grand Prix, Carlin, Racing Engineering). Însă caracterul variat al curselor (și grila inversată a manșei secunde, specialitatea casei pentru Robert în trecut) a făcut ca în 2014, spre exemplu, 17 piloți diferiți să urce pe podium (de la 11/13 echipe). Așadar, chiar și în cel mai pesimist scenariu, Robert tot va avea ocazia de a ieși în evidență. Sperăm totuși ca românul să-și poată urma calea pe termen lung, de vreme ce în ultimii ani titlul GP2 nu se câștigă decât după 3-4 ani în categorie.

Monopostul MSA F4 - noul favorit al românilor
Monopostul MSA F4 – noul favorit al românilor

Doi tineri români vor fi prezenți la etapa inaugurală a MSA Formula. Această serie se aliniază la specificațiile FIA pentru Formula 4, însă un artificiu legal al seriei rivale înființate anul trecut de BRDC împiedică folosirea denumirii ”F4” pentru cei care chiar ar merita. MSA Formula înlocuiește Formula Ford UK, o serie legendară, însă monopostul din 2015 este complet nou (construit de francezii de la Mygale și motorizat de Ford).

Petru Florescu a petrecut anul 2014 departe de circuite din cauza unei accidentări, revenind spre finele anului pentru primele teste cu echipa Carlin, care l-a confirmat ulterior ca și titular. Backgroundul său în karting este deosebit de solid pentru nivelul românesc, Petru fiind de ani buni la nivel mondial, unde și-a format ”bunele deprinderi” într-un mediu propice performanței. În karting înveți rulând în spatele celor mai rapizi, așa că puterea exemplelor din WSK este infinit mai utilă decât galeria cupelor din țară. Carlin, Fortec și Arden sunt favoritele campionatului, însă Florescu are un ușor deficit momentan în raport cu cei doi coechipieri (Norris și Herta), care la rândul lor au fost adesea devansați în presezon de liderul Fortec, Dan Ticktum. Totuși, clasări în top 10 ar putea fi un obiectiv realist încă de la început pentru Petru.

Alexandra Marinescu va ajunge în weekend pe aceeași grilă cu Petru Florescu, însă iarna sa a fost mult mai agitată. După anii de karting, Alexandra are avantajul unui prim contact cu monoposturile în SUA, în seria de vară Skip Barber 2014. Abia a împlinit vârsta de 15 ani, care-i permite să se alinieze la startul unei serii FIA de monoposturi. Odată ce a stabilit că va prefera Marea Britanie (așadar MSA Formula) în detrimentul Germaniei (ADAC F4), domnișoara a testat cu două echipe (Virtuosi, Richardson), înainte de a bate palma cu a treia (Falcon Motorsport) pentru debutul competițional de la Brands Hatch. Despre forma echipei Falcon nu putem spune prea multe: la Rockingham au lipsit, iar la Silverstone au rulat doar cu Connor Hall (P6 în două sesiuni, în ultimii 4 în rest). Rezultatele sunt fluctuante, însă vorbim de un pilot de valoare incertă, iar inconstanța este inerentă la 15-16 ani.

Remus Gherghinescu în monopostul GRT
Remus Gherghinescu în monopostul GRT, început de colaborare

Remus Gherghinescu este o prezență cunoscută în peisajul curselor auto-moto din România. La vârsta de 26 de ani, se așteaptă de la el o adaptare rapidă, input tehnic de calitate în discuțiile cu inginerii și constanță în rezultate. Tocmai aceste rațiuni l-au adus pe român în atenția formației Gender Racing Team, campioana Ungariei la Formula Renault 2.0. De vreme ce în echipă vor mai fi doi tineri maghiari sub 20 de ani, patronul echipei vede aducerea lui Remus ca o garanție a rezultatelor, în contrapartidă cu ezitările pe care le-ar putea avea tinerii în formare.

Pentru pilotul nostru, o asemenea invitație este binevenită, de vreme ce în România abia s-a inaugurat un prim circuit de viteză și nu se profilează vreo serie de monoposturi. Campionatul maghiar de Formula Renault programează 5 weekenduri de cursă, în care se vor disputa 11 manșe pe circuite de ținută: Hungaroring, Slovakia Ring, Red Bull Ring și Pannonia.

Seria GP2 începe în Bahrain (18-19 aprilie), MSA Formula la Brands Hatch (4-5 aprilie), iar Formula Renault Ungaria la Hungaroring (25-26 aprilie). În Anglia și Ungaria voi raporta de la fața locului.

Patru piloți și tot atâtea motive să sperăm ca numele României să fie asociat cu performanțe onorabile. Sperăm ca efortul personal și al apropiaților celor patru să fie, în sfârșit, imboldul necesar pentru a pune pe picioare un sistem funcțional, pornind de la cadrul organizatoric și până la susținerea financiară a acestor nume și a celor ce vor urma.