Doar trei curse din lume au dreptul de a se intitula Grand Prix, fără să facă parte din F1: Pau, Macau și New Zealand GP. Ultima face parte dintr-un campionat tot mai popular pentru tinerii piloți, ajuns deja la un deceniu de desfășurare: Toyota Racing Series.
Categoria de top a motorsportului neozeelandez a debutat în 2005, iar plasarea inteligentă a manșelor înainte de începerea competițiilor europene face ca tinerii de top să facă deplasarea în bloc spre Oceania, asigurând un spectacol sportiv de foarte bună calitate an de an. Monopostul este construit de Tatuus și are o motorizare Toyota de 1.8L, ceea ce plasează seria undeva între F4 și F3, fiind așadar cel mai potrivit mediu competitiv pentru cei ce se pregătesc de promovarea în Formula 3. Mai mult, șasiul este conform specificațiilor din actuala serie FIA F3, fapt ce facilitează această adaptare. Patru echipe pregătesc toate cele 20 de mașini, iar M2 Competition este formația dominatoare, urmată de Giles.
Primul sezon a fost o afacere strict neozeelandeză, în ianuarie-februarie 2005 concurând un pluton de localnici, dintre care singurul mare nume era Brendon Hartley. Străinii au început să apară după un an, iar în 2007 deja erau în număr de nouă. Alți tineri de prin partea locului, precum Earl Bamber sau Shane van Gisbergen își începeau și ei progresul în Toyota Racing Series 2007. În 2009 s-a deschis și apetitul britanicilor pentru această călătorie, odată cu înscrierile lui Will Stevens și Will Buller. Totuși, titlurile categoriei au rămas în Noua Zeelandă, fără a fi acontate de nume redutabile în primele cinci sezoane.
Primul pilot de clasă mondială care s-a impus a fost tot un localnic, Mitch Evans, care a fost intangibil timp de două sezoane. În 2011, competiția era pe val, odată cu sosirea unor piloți de calibru, aflați pe drumul spre F3: Alex Lynn, Josh Hill sau Daniil Kvyat. Evans i-a predat sceptrul altui neozeelandez, care a mai dominat două stagiuni: Nick Cassidy, ajuns ulterior și el în F3. Contactele timpurii cu Toyota i-au folosit lui Nick, acesta ajungând în 2015 să ruleze pentru formația oficială a constructorului nipon în Superformula japoneză.
2012 a fost primul an cu o majoritate a străinilor, dintre care îi amintim pe Lucas Auer, Bruno Bonifacio, Nathanael Berthon, Raffaele Marciello, Jordan King, Felix Seralles și Michela Cerruti, fapt ce sporește credibilitatea realizării lui Cassidy. Majoritatea acestor nume au revenit și 12 luni mai târziu pentru o nouă dispută, însă miza a rămas locul secund în spatele aceluiași Cassidy. Jann Mardenborough, Tatiana Calderon sau Nicholas Latifi au acumulat și ei experiență utilă la Antipozi, iar 2014 deschidea calea spre un prim titlu al ”musafirilor”, după nouă ani de dominație pe teren propriu a neozeelandezilor.
Mardenborough a fost nevoit să se încline în fața lui Andrew Tang din Singapore, despre care nu s-a mai auzit însă mare lucru în ultimul an, timp în care galezul a ajuns titular la clasa LMP1 pe un prototip Nissan. Rușii au venit în număr tot mai mare în campionat, iar stindardul autohton a fost ținut de frații Leitch, Brendon și Damon.
Stagiunea 2015 a Toyota Racing Series a început pe 17 ianuarie și s-a încheiat pe 15 februarie, programând 16 curse. Cinci piloți și-au disputat supremația, cu toții veniți din seriile europene. Perechea Prema Powerteam ce a dominat sezonul 2014 în F4 italiană a încheiat pe primele două poziții, cu protejatul Ferrari Lance Stroll campion, în fața mai experimentatului Brandon Maisano, deținător al recordului stagional de victorii (5). În spatele lor s-a clasat americanul de 16 ani din F3, Santino Ferrucci, care i-a devansat pe indianul Arjun Maini și pe britanicul Sam McLeod, ambii cu rezultate remarcabile în Marea Britanie (BRDC F4, respectiv F3 UK).
Marea dezamăgire a anului a fost Artem Markelov, care și-a confirmat profilul din GP2: rapid, dar adesea sălbatic. Neozeelandezii au avut cea mai neagră stagiune, abia reușind să adune două victorii pe traseul Teretonga, unde cunoașterea preliminară a pistei reprezintă un avantaj mai mare. A mai atras atenția și prezența nobilă a lui Ferdinand de Habsburg, un foarte promițător kartist de 18 ani. Fiul cel mai mare al lui Karl von Habsburg va fi așadar moștenitorul Casei, însă momentan preocuparea sa este să se impună pe circuite. A bifat două podiumuri și un tur rapid în TRS 2015 și rămâne de văzut unde va concura în acest an.
Toyota Racing Series este un bun exemplu de organizare strălucită și de timing potrivit, aducând nume importante în ultimii ani. Circuitele pretențioase, dar totodată mai sigure decât unele din Marea Britanie, de exemplu, pun la încercare capacitatea de învățare a tinerilor ce se aventurează în Noua Zeelandă, fapt benefic și așteptat cu mai mare plăcere decât o iarnă întreagă de pregătire fizică și pe simulator. Singura alternativă timidă este Florida Winter Series, după ce tentativa lui Gerhard Berger de a extinde FIA F3 printr-o serie de iarnă în Orientul Mijlociu nu s-a materializat.
Semn clar că FIA a sesizat potențialul, pe baza succesului din TRS. Așadar, până la o acțiune coerentă a birourilor de la Paris, Noua Zeelandă rămâne centrul curselor pe circuit la început de an, sarcină de care se achită lăudabil. The only way is up.
—————–